joi, 19 decembrie 2013

Copilul se apara

Mergeam prin centrul orasului impodobit de sarboatoare... Afara frig...

       Stateam cu nasul si urechile zgribulite in fular. Mergeam aproape fara sa simt, nu vedeam..nu auzeam...

      Din toata anestezia asta m-a trezit un glas cristalin de copil care tocmai trecea grabit pe langa mine. Era de mana cu mama lui..mai grabita ca el... Aproape ca il tara dupa ea... Imi placea glasul lui, asa ca am grabit pasul sa-l mai aud. Mergeam chiar in spatele lor.

      El ii povestea vesel ce a mai facut la gradinita... cum au decurs ultimele pregatiri pentru serbarea de Craciun si ca el are rolul unui om de zapada. II spunea insistent ca va avea nevoie de un costum alb pentru acest rol. Mama parca nici nu-l auzea. il tragea de mana si-l grabea tot mai tare. Din cand in cand ii raspundea refex: ,,da da..am inteles,,

Am mers cam 10 minute in spatele lor. Copilul vorbea intruna cu mult entuziasm.
 La un moment dat insa, mama se enerveaza si tipa la el: ,, Mai copile! Mai taci ca ma doare capul. Tu nu vezi ca m-ai obosit ?,, In timp ca spunea asta, il zgaltaia de mana ca imi era frica sa nu i-o rupa.

Au mai mers 3 pasi in fata si mama se opreste brusc si se uita la copil. Abia acum observa ca geaca copilului se deasfacuse pana la jumate si copilul era cu pieptul gol in ger.
Se apleaca tot nervoasa sa-i inchida geaca, moment in care copilul face un lucru cutremurator.
Initial se aseaza in genunchi cu mainile ridicate in pozitie defensiva....ca un scut. Mama il intreaba nedumerita ce l-a apucat. In acel moment copilul se pune pe plans si incepe sa-si loveasca mama cu pumnii.

Mama, senina, ii spune: ,,Aaaaa... ai crezut ca te bat ? Lasa mama ca nu te bat...Nu aici (uitandu-se spre mine)...Vezi tu acasa!,,
 Ingana aceste cuvinte, timp in care a inceput sa tarasca din nou de mana copilul care plangea de i se inodau lacrimile in barba..

Mergeau spre casa... Spre casa undea bietul copil, avea sa vada....

marți, 17 decembrie 2013

Dezvoltarea copilului - 4 lucruri pe care NU trebuie sa le grabesti

      Nu stiu de ce, dar vad tot mai multi parinti care incearca din rasputeri sa grabeasca cresterea si dezvoltarea copilului.
      Pe langa faptul ca isi indoapa copiii cu mancare in exces si-i umfla cu sulpimente vitaminice pentru a creste mai repede, multi parinti grabesc si dezboltarea lor neuro-psihica.

Iata cateva exemple pe care NU trebuie sa le faceti cu copilul dumneavoastra:

1. Il punem pe olita de mic ca sa faca asocierea.

Multi parinti nu stiu la ce pericol expun copilul in momentul in care il aseaza prea devreme pe olita.
Acea practica de a pune copilul de 6-7 luni pe olita in jurul orei la care are de obicei scaun, este total gresita.
Pusul pe olita nu se face mai devreme de momentul in care copilul merge singur in picioare deoarece nu are muschii pregatiti iar copilul oboseste( vorbim de muschii lombari, ai centurii pelvine si ai picioarelor). Astfel, ii putem afecta coloana iremediabil.
 Aceasta pozitie poate sa-i dea dureri de spate si copilul nu va asocia olita cu actul defecatiei ci cu o durere chinuitoare. Riscam astfel sa nu mai vrea sa stea pe olita in viata lui.
 Fiecare copil se dezvolta diferit iar pentru a putea face la olita trebuie sa constientizeze momentul. El nu este capabil sa-l constientizeze atata timp cat inca are vezica infantila. Este nevoie de timp pentru aceasta conexiune neurologica iar creierul o va face cand este el pregatit. Pana atunci, orice incercare este in zadar.

2. Il punem in premergator ca sa mearga mai repede.

      Este foarte cunoscuta aceasta practica. Dar hai sa explicam ce face cu adevarat premergatorul...

Premergatorul ajuta copilul sa-si dezvolte musculatura picioarelor. Copilul impinge in picioare, le suprasolicita si in cateva saptamani avem un bebe puternic si zglobiu. Insa aici ar trebui sa ne oprim si am sa va explic si de ce.

      Centrul echilibrului la copil inca nu este dezvoltat suficient. Pentru a se deplasa pe directia inainte, copilul va impinge premergatorul cu burta. Va rezulta un copil care atunci cand va incerca sa meraga singur va cadea mereu pe burta sau cu dintii de asfalt din gauza proastei obisnuinte.

Un alt dezavantaj al premergatorului este acela ca nu lasa copilul sa se odihneasca. Daca merge singur sau sustinut de manute copilul se poate aseza in fundulet daca muschii lui obosesc...in premergator nu. Apare din nou durerea de spate si cunoscuta senzatie ,,mi-a intrat os prin os,,. Copilul va asocia mersul in picioare cu durerea si este posibil sa aveti surpriza ca bebele vostru amana si evita mersul in picioare.

3. Il las sa se joace cu mancarea ca sa exploreze si sa manance singur.

       Este o practica raspandita si sustinuta de multe scoli de parenting... Insa as vrea sa o critic putin.

Din nou revin la dezvoltarea neuro-psihica. Copii trec prin mai multe etape de dezvoltare. La inceput exploreaza pur si siplu, prin simturi din care rezulta senzatii, apoi exploreaza prin joc, apoi se joaca si in acelasi timp incep sa imite adultii .

Eu consider ca riscurile acestei practici sunt urmatoarele:

-copilul la inceput exporeaza mancarea...va avea senzatii precum :rece, cald, ud, uscat, moale, tare... dar niciodata nu va sti ca aceea este mancare.

-incepe sa se joace cu acea crema calda, moale si uda si vede cum lasa niste urme minunate pe scaunul de masa si pe bluza lui. Si incepe sa arunce si pe jos ca sa vada ce se intampla...si mami reactioneaza cand el face asta...si oare mami reactioneaza mereu ? Ia sa mai aruncam si pe perdea sa vedem ce se intampla? Copilul ajunge sa se joace cu mancare in loc sa intealeaga ca acea crema moale a fost facuta ca sa se hraneasca, nu sa picteze pereti.

Pentru toate aceste activitati exista apa, acuarele, spuma, faina, orez..toate puse intr-un loc special unde se joaca de obicei copilul. Are tot timpul din lume sa le exploreze. Scaunul de masa este pentru a manca si nu pentru joaca. Daca insista sa se joace ii putem oferi o mica jucarie ca sa nu se plictiseasca sau o lingurita ca sa stimulam imitatia.

-copilul nu o sa manance mai repede singur prin aceasta practica. El va manca singur atunci cand dezvoltarea lui neuro-psihica ii permite sa imite adultul. El va pune mana pe lingurita si va duce singur la gura mancarea. Din acel moment copilul trebuie incurajat indiferent cat de mult se murdareste. Dorinta lui de a imita adultul si zenzatia de independenta si utilitate pe care o va avea cu siguranta ii vor da aripi si va va iubi foarte mult.

4. Ii vorbesc mult si folosim catri pentru invatarea cuvintelor.

      Cu siguranta sunt prctici bune insa doar intr-o anumita masura pe care nu trebuie sa o intrecem. Sunt copilasi care vorbesc mai greu, cu toate ca inteleg toate comenzile date. Din nou depinde de pregatirea creierului fiecaruia.
 Putem sa ne dam si de 3 ori peste cap. Cu cat suntem mai disperati sa facem copilul sa vorbeasca, cu atat exista riscul sa-l plictisim si el va amana acest moment. Putem insa sa incercam subtil sa nu-i oferim cana cu apa cand o arata cu degetul si scoate sunete specifice rugatoare. Il antrebam: ,,vrei apa? Ia spune A-pa!,, Insistam de 2 ori si daca nu zice, il lasam in pace si-i oferim cana spunand din nou ,,Poftim APA!,,

Morala : Fiecare copil are ritmul lui de dezvoltare. Orice interventie prematura a parintilor in dezvoltarea lui poate avea efectul opus!


vineri, 13 decembrie 2013

Batranul copil


Cine esti tu batrane... cu vene bulbucate?
Nici mana ta-ncretita nu stie-a sa etate?
Nici ochii tai greoi...lentila matuita
Nu vor privi in spate istoria prafuita?

Priveste azi prin panza de ganduri si de frica!
La viata ce se scurge prin degete de sita!
Dar gandurile-s goale, nu vor sa mai reflecte
La bine sau la rau, la amintiri perfecte...

Cum mainile-ncretite de vremi, de ploi si vant,
Ieri mangaiat-au pieptul mamei... sanul bland...
Cum buze plumbuite, smerite si purii,
Ieri incantau Pamatul cu rasete zglobii ?

Cum ochii incruntati, batrani... secati de toleranta
Ieri isi priveau parintii, cu inocenta si speranta ?
Azi mintea prea inceata, nu-i lasa nici regrete
Ca-a fost candva copil...cu amintiri perfecte...

De azi citesti aceste ganduri,
Ca esti copil, adult... sau om batran,
Pastraza-n minte doua randuri:
Un singur suflet esti...
Iar Domnul ti-e stapan !





Autor : AD. L





marți, 10 decembrie 2013

Cand apare erectia la bebelusi

Deoarece am intalnit mai multe mamici de baieti care isi puneau aceasta intrebare si am vazut ca nu prea se gasesc informatii pe nicaieri, am decis sa scriu acest articol.

Sa intrebe medicul...e prea mult si de multe ori mamelor le este rusine sa intrebe.

Unele mamici isi pun intrebarea daca este normal ca bebe sa aiba erectie la 3 luni...nu e prea devreme ? Altele, din contra, se intreaba de ce bebelusul lor nu are erectie (mai ales daca se afla la primul copil).

Ei bine, nu trebuie sa va speriati in nici unul din cazuri.
Erectia poate sa apara la bebelusi in orice moment in primul an de viata... Unii bebelusi chiar au erectie inca din viata intrauterina si acest lucru a fost evidentiat in timpul unor ecografii.

La majoritatea baieteilor, prima erectie poate sa apara in jurul varstei de 6-7 luni, insa poate sa apara si la 2-3 luni dar si la 9 luni sau1 an fara sa fie vre-un motiv de panica. Varsta la care apare nu are nici o legatura cu potenta viitorului barbat.
Adica, daca apare mai tarziu, nu ineamna ca baietelul tau o sa fie mai putin...potent :)

luni, 9 decembrie 2013

Despre ticurile copilariei

Ai oservat la copilul tau in ultimul timp miscari sau sunete/cuvinte involuntare, repetitive cu o anumita frecventa ? Ei bine copilul tau e posibil sa aiba ticuri nervoase.

Aceste miscari pot afecta anumite grupe musculare (clipitul din ochi, strambatul gurii, umlatul obrajilor) si sunt miscari rapide, de scurta durata, partial controlabile.

Ce facem ? 
In primul rand multi se alarmeaza si fug cu copilul la medicul pediatru, neurolog etc.
Poate medicul o sa le explice ce sunt aceste ticuri. Dar daca nu o face, o facem noi. 

Ticurile nervoase ale copilariei afecteaza aproximativ 20 % din copii pana la varsta adolescentei. Marea majoritate sunt inofensive si nu necesita vre-un tratament medicamentos, ele trcand de la sine in adolescenta. Cele mai multe dau bune rezultate prin terapie psihologica cognitiv-comportamentala.

Exemple de ticuri :

Motorii: grimase faciale, umflarea narilor, clipit, deschiderea gurii, rosul unghiilr, datul din picior, rasucirea parului pe deget, batutul cu degetele pe masa, rosul pixului sau a gumei de sters.

Verbale: tipete, chitaituri, cuvinte fixe folosite ca raspuns la orice intrebare...

O combinatie de ticuri motorii si verbale (rara) trebuie investigata de medic deoarece lucrurile pot lua alta amploare.

Se observa ca:

- majoritatea ticurilor se manifesta in timpul activitatilor de rutina cand copilul nu este atent si alerta corticala este minima (jocul, mancatul, uitatul la desene animate) si nu in timpul activitatilor noi care tin creierul in alerta.

- Multe ticuri se manifesta in situatii de emotie puternica a copilului, indiferent daca este pozitiva ( eustres - de exemplu musca de fericire) sau negativa ( distres - clipeste des cand se enerveaza sau isi roade unghiile la un meci de fotbal )

 Copilul nu trebuie certat, deoarece nu face nimic intentionat. Este recomandat sa nu i se atraga atentia asupra gesturilor lui. Ba din contra, trebuie inteles si sustinut de parinti mai ales daca are un tic remarcat de colegii de scoala sau gradinita (e posibil sa se simta in cetrul atentiei sau din contra, marginalizat). 

Este posibil ca la un moment dat, copilul sa constientizeze ticul si incearca sa-si reprime aceste manifestari. Insa cu cat incearca, cu atat ele pot deveni mai puternice. In acest caz, consultati un medic si un psiholog.


sâmbătă, 7 decembrie 2013

De ce mint copiii

De multe ori ni se intampla sa-i prindem pe cei mici cu mici minciunele nevinovate: Nu eu am spart vaza mami, ci pisica... Sau Am vazut un purcel zburator...

Sunt mici minciunele, specifice copiilor si trebuie sa intelegem cauzele acestora inainte de a cataloga copilul drept un mare mincinos.

Copiii mint din 4 motive:

- de frica
- de mila
- pentru a se face remarcati
- din obisnuinta

Minciuna, consecinta a fricii:

De cate ori s-a intamplat sa faca o boacana si sa nu ne aratam supararea ? De cate ori, dupa ce a spart o farfurie, nu am ridicat macar tonul la copil? Toate aceste iesiri ale noastre lasa urme in sufletul copilului si acesta este guvernat de frica de cate ori face vre-o prostioara. De aceea trebuie sa ne pastram calmul si sa nu tipam sau sa lovim copilul. Trebuie sa-i explicam cu calm faptul ca a facut o prostie si acest lucru ne deranjeaza.

Minciuna din mila:

Apare la copiii care nu sunt certati sau bruscati de parinti, dar carora parintii le arata o suparare/suferinta exagerata. De exemplu: copilul a spart bibeloul memei primit la nunta de la tati... Mama nu il cearta, se mentine calma, insa se duce in alta camera si se descarca plangand o jumatate de ora. Acest lucru marcheaza copilul si de cate ori va face o prostie va asocia cu acest eveniment. Va minti din mila...

Minciuna pentru a se face remarcat:

Apare la copiii carora parintii sau prietenii nu le dau foarte multa atentie, la copiii marginalizati sau neglijati. Acestia se simt izolati si nebagati in seama. Copilul, daca ii se spune o formula de genul ,,esti un bleg,, sau ,, nu esti bun de nimic,, isi cauta singur solutii sa schimbe aceasta impresie. Acest lucru ducea la tendinta fireasca a creierului de a cauta solutii pentru iesire din monotonie. Pentru a atrage atentia parintilor sau a prietenilor recurge la asa-zisa ,,minciuna gogonata,, : Am vazut odata un catel cu trei capete si avea blana aurie! Daca observati acest comportament la copilul dumneavoastra este un semnal de alarma deoarece se considera neglijat de dumneavoastra sau pur si simplu duce lipsa de laude sau recompense.

Minciuna din obisnuinta:

Apare dupa ce toate cele de mai sus se repeta si nu se face nimic pentru a schimba acest lucru. Copiii mint din inertie... creierul lor a deprins acest reflex conditionat de autoaparare la stimuli nicivi repetati.

Copilul vostru minte ?


Spune NU algocalminului la bebelusi.

In majoritatea tarilor Europene algocalminul (metamizolul sodic) este interzis sau se administreaza doar in cazuri de urgenta majora sub indicatia medicului dupa o riguroasa evaluare a raportului risc-beneficiu.
De exemplu in Franta este interzis complet de vre-o 20 de ani si se mai foloseste doar pt uz veterinar.

Metamizolul este un antiinflamator nesteroidian cu actiune antialgica si antipiretica . Din statistici rezulta ca a fost, si din pacate inca este, cel mai folosit medicament cu aceasta actiune. Cu toate ca ANM ( agentia Nationala a Medicamentului ) a interzis eliberarea sa din farmacii fara prescriptie medicala, acesta inca se cumpara la liber. Pe piata noastra 60 % din medicamentele pentru durere contin inca metamizol. Si din pacate acestea se elibereaza fara prescriptie medicala.

Metamizolul produce aganulocitoza medulara care reprezinta depletia granulocitelor din sange (polimorfonucleare bazofile, neutrofile, eozonofile). In lipsa acestora organismul ramne fara aparare antiinfectioasa. Adica imunitate zero. Ca sa inteleaga toata lumea, efectul se compara cu cel din infectia Hiv- SIDA, doar ca este vorba de un alt mecanism.

Agranulocitoza medulara apare la adulti cu o fecventa de 1 caz la un milion de administrari. Nu conteaza ca este administrat rar... Aparitia bolii nu are legatura cu frecventa administrarii (este de ajuns o singura doza si...ghinion...). Nu conteaza ca ati luat mereu si totul a fost in regula. La o oarecare readministrare poate sa apara boala.
In afara de acest risc major, administrarea in exces poate da reactii alergice grave.

La copilasi insa frecventa poate sa fie crescuta deoarece ei sunt o categorie mult mai vulnerabila. Cazurile de supradozaj sunt mai frecvente...la fel si reactiile alergice.

Exista alte medicamente pentru scadea febrei bebelusilor, cu efecte la fel de bune. Alternarea la 4 ore a Paracetamolului cu Ibuprofenul da rezultate miraculoase fara sa expunem copilul la nici un risc. In caz de esec recurgeti la impachetari sau mergeti cu copilul la medic. Mare atentie insa ca sunt medici care inca recomanda Algocalminul sau Novocalminul (uneori cu foarte mare usurinta). Trebuie sa luati decizia in cunostinta de cauza. Medicii trateaza multi copii...bumneavoastra aveti doar unul...

Nu aplicati copiilor tratamente pe care le puteti regreta toata viata.


luni, 2 decembrie 2013

Cum alegem un pediatru bun

Imediat dupa iesirea din maternitate, dupa cateva zile de recuperare si acomodare a parintilor cu noul locatar al casei, incepe goana dupa un pediatru bun.

Fiecare parinte isi doreste ce este mai bun pentru copilul lui si incepe sa se intereseze prin prieteni, pe internet sau pe la rude.

Dar stie ce sa caute ?
Am vazut ca nu toata lumea stie cum sta treaba...

Copilul trebuie inscris obligatoriu la un medic de familie. 

Medicii de familie sunt de toua feluri :
-medicina de familie adulti - are ca pacienti numai adulti
-medicina de familie pediatrie - are ca pacienti atat adulti, cat si copii.

Insa nu trebuie confundata Medicina de famile pediatrie cu Pediatria.
Medicina de familie-pediatrie se ocupa cu vaccinarile, cu controalele periodice, urmarierea cresterii si dezvoltarii bebelusului si de cazuri de boala usoara a copilului ( care nu necesita  spitalizare sau investigatii amanuntite).
In cazul in care medicul de familie este depasit de situatie sau nu are aparatura necesara investigatiilor corecte, va trimite copiul la Pediatrie, sau in functie de situatie, la ORL, Oflalmologie, Ortopedie, Analize de sange, Ecografie, etc.

Acum sa vedem cum gasim un medic de familie bun pentru copilul nostru.

Majoritatea medicilor stiu foarte bine ce au de facut...sau nu, ar spune unii parinti pe buna dreptate.
Fiecare parinte are dreptul sa fie circumspect si atent la cum se poarta medicul cu copilul.
Fiecare parinte are dreptul sa stie detalii despre boala copilului si despre tratamentul primit.
Fiecare copil are dreptul la o trimitere catre Pediatrie sau catre orice alta specialitate.

Daca parintele este numultumit de tratament sau are o banuiala ca ceva nu este in regula, are dreptul sa ceara trimitere la specialist si medicul de familie este obligat sa o dea.
Subliniez asta, deoarece insasi panica parintilor contituie indicatie de internare dupa noile norme europene. Fiecare parinte isi cunoste copilul cel mai bine si doar parintele este cel mai in masura sa observe ca ceva nu este in regula cu copilul lui.

Ce insemna un medic bun de familie ? 

In primul rand este acel medic care respecta toate cele de mai sus plus urmatoarele:
-Sa consulte copilul minim 5 minute
-Sa explice parintilor alte 5 minute
-Si sa scrie retata sau trimiterea in ultimele 5 minute ale consultatiei de 15 minute.
-Sa ofere consultatii la domiciliu cand este solicitat.

Un medic de familie repezit care se uita in graba la copil si incepe sa scrie reteta fara sa spuna o vorba parintilor are doua variante :
- este un medic prost
- sau este un medic bun dar plictisit sau obosit. In acest caz parintii trebuie sa-si urmeze instictul...

Un medic de familie, inainte de toate, trebuie sa fie OM. 

Am intalnit 4 tipuri de medici de famile:

1. Foarte amabili insa nu foarte buni profesionisti
2. Foarte amabili si buni profesionisti
3. Expeditivi si neprofesionisti
4. Expeditivi si profesionisti

Acum ramane la alegerea fiecaruia... Eu insa niciodata nu as sta la un medic expeditiv indiferent cat de profesionist este... Faptul ca nu imi explica si nu imi raspunde la telefon imi alimenteaza frica si ma va indemna intatdeauna sa consut al 2-lea sau al 3-lea medic. Si iese un haos !
As alege varianta 2, si daca nu-l gasesc, merg pe varianta 1 plus 4.

As mai face o clasificare a medicilor:

1. Medici care au impresia ca le stiu pe toate (Atat de siguri pe ei, insa cu greseli la fel de sigure).
2. Medici care recunosc ca uneori mai au ceva de invatat (Sunt mai precauti, verifica de doua ori inainte sa dea un tratament sau dau trimitere la specialist cand nu au solutie).

Eu una as alege varianta 2 ! Pentru ca zicala spune: "un om cu cat invata mai multe, cu atat realizeaza ca stie mai putin !"



sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Stiti ce este Shaken baby syndrome (SBS) ?

Se traduce prin ,,Sindromul copilului scuturat,, (SBS) si este reprezentat de urmatoarea triada de leziuni:

- hematom subdural
- hemoragie retiniană,
- edem cerebral.

Toate aceste semne apar fara semne de lovire sau leziuni craniene exterioare.De aceea medicii traduc asta ca fiind rezultatul unui abuz asupra copilului  prin zgaltaire sau aruncare/trantire intenționata. În majoritatea cazurilor nu există nici un semn vizibil de traume externe.

SBS este adesea fatal și poate provoca leziuni severe ale creierului, ducand la handicap pe tot parcursul vieții.
Rata estimativa de deces (mortalitatea) in randul sugarilor prin SBS variaza intre 20% -25% cel mai frecvent prin moarte subita in somn.

Până la jumătate din decesele legate de abuzul asupra copilului sunt raportate din cauza sindromul copilului scuturat.

 Daca bebelusul supravietuieste, ramane cu sechele ale SBS care includ diferite grade de afectare a vederii (inclusiv orbire), vorbire greoaie, sechele motorii (chiar paralizie cerebrala) sau deficiente cognitiv-comportamentale.

Sindromul apare cel mai frecvent pana in varsta de 1 an, uneori si dupa aceasta varsta daca fontanela nu s-a inchis inca.

De ce apare ?

Pentru ca odata cu zgaltairea, creierul bebelusului executa miscari repetate inainte-inapoi care in fuctie de amplitutine pot provoca rupturi de vase cerebrale sau chiar sfasierea materiei cerebrale pe anumite zone. ( creierul se rupe )

Cau cat suturile craniene si fontanela sunt mai moi cu atat cutia craniana este mai mobila si aceste miscari sunt mai ample, impicit leziunile mai grave. Atentie deci la nou nascuti in special!

Cum il recunoastem ?

Daca noi, bona, ingrijitoarea de la cresa, sau bunica, intr-un moment de ratacire nervoasa am agresat in acest fel copilul putem observa urmatoarele simptome:

- copilul isi pierde cunostinta
- are stari de voma sau chiar vomita
- este beosebit de agitat si plange continuu
- are ameteli si imposibilitate de a sta in picioare
- lipsa poftei de mancare
- convulsii
- pupile inegale sau orice stare suspecta nou aparuta.

In aceasta situatie mergeti urgent la medic in camera de garda cu copilul. Cu cat tratamentul este mai rapid cu atat sansa de a ramane cu sechele este mai mica.

Nu trebuie sa va fie rusine sa recunoasteti cauza in fata medicului.
Cu cat ascundeti cauza cu atat medicul este derutat si obligat sa faca investigatii care vor manca timpul copilului dumneavoastra.

Nu zgaltaiti niciodata copilul mic...
Nici macar in joaca( aruncatul in sus, jocul de-a calul, invartitul). Toate acestea pot avea acelasi efect fara sa ne dam seama, sau pot aparea microleziuni care nu vor da siptome imediate, ci mult mai tarziu in timp.






vineri, 29 noiembrie 2013

Sezonul virozelor... Cand sa ne ingrijoram pentru bebe.

       Dragi parinti, a venit iarna ! Mult asteptata iarna si bucuria copiilor. Cu ea insa, sezonul virozelor respiratorii atinge apogeul si din pacate cei mai afectati sunt copiii.

       Totul incepe cu o stare de neliniste a copilului... devine mai plangacios, se trezeste noaptea... Este probabil starea de rau si durerea de cap pe care micutul nu poate sa o exprime prea bine mai ales daca inca nu vorbeste.  Urmeaza nasul infundat, stranutul, apoi mucisorii.

Mucisorii de obicei sunt aposi la inceput, apoi devin mai consistenti, mai multi si mai opaci.

Viroza se poate opri aici de cele mai multe ori, sau coboara in faringe si facem vestitul,,rosu in gat,, ( faringita ). Vorbim acum depre rinofaringita acuta. In acest moment poate aparea tusea. Tusea la inceput este seaca, apoi devine productiva.

Ce-i de facut?

Administam copilului, ca de fiecare data cand a fost racit, vestitele antiinflamatorii (paracetamol sau ibuprofen). Daca face febra aceste medicamente pot fi date de 3 ori pe zi. Daca face febra si intre cele 3 doze se poate da alternativ, la 4 ore ibuprofen, apoi paracetamol si iar ibuprofen....etc.
In caz ca bebe face febra si in intervalul acestor 4 ore, singurul lucru permis pana ajungeti la medic sunt impachetarile.
 Fac o mica paranteza : Nu administrati copilului pana in doi ani algocalmin sau supozitor cu novocalmin deoarece sunt interzise in toata Europa. De ce? Am sa scriu un alt articol legat de asta. Atentie ca unii medici inca recomanda aceste medicamente cu toate ca studiile spun altceva. Pana sa stiu acest lucru, eu i-am dat copilului meu novocalmin la recomandarea medicului sau de familie si cand am ajuns la pediatru in spital am fost certata crunt :(

Daca tuseste cel mai bine este sa-l vada un medic. De ce spun acest lucru ? Pentru ca tusea este de foarte multe feluri si tratamentul este diferit.

Tusea poate sa fie seaca, productiva sau astmatiforma.
 In fuctie de tipul tusei se poate da antitusiv, expectorant sau aerosol cu branhodilatator.

Daca dam copilului cu tuse productiva un antitusiv ( pentru ca asa a recomandat vecina ), avem toate sansele sa il pricopsim cu o minunata pneumonie. De ce ? Pentru ca antitusivul opreste tusea si secretiile nu se mai elimina. Coboara in plaman unde se supraintecteaza..si gata pneumonia !
Cu tusea nu-i de joaca.

In concluzie, ne alarmam cand:

-copilul tuseste
-copilul face febra mare care nu raspunde la antitermice sau febra dureaza mai mult de 3 zile.
-copilul prezinta contractii musculare sistematice pe fond de febra mare (convulsii febrile )
-copilul are si stari de voma sau diaree apoasa. (la copilul mic, o simpla viroza poate avea rasunet mare)
-copilul este letargic, palid si refuza alimentatia. In aceste cazuri este posibil sa fie nevoie de antibiotice.

Nu administrati niciodata copilului dumneavoastra antibiotice fara sa consultati medicul! Chiar daca medicul i-a dat data trecuta cand a racit Augmentin, nu inseamna ca este recomandat si de aceasta data.


joi, 28 noiembrie 2013

De ce vrea bebe numai in brate

Bebelul meu in varsta de 1an si aproape 2 luni a cazut acum o saptamana sarind de pe o cutie. Si-a accidentat piciorusul si toata seara a schiopatat.
De durere nu mai vroia sa stea decat in brate. Si toata seara aceea m-am plimbat prin casa cu el atasat de gatul meu.

Ei bine, problema a aparut dupa acea seara.
A doua zi mergea fara probleme..chiar alerga. Insa tot in brate cerea tot timpul. Din acea seara a trecut mult si tot in brate vrea.
Initial ma suparam... nu stiam ce-i cu el. Dar apoi am inteles ca este o etapa din dezvoltarea lui.

Copiii trec prin mai multe etape din clipa in care ajung sa vada lumea din pozitie verticala: statul in fundulet, cataratul pe patut, statul in picioruse, primii pasi...  Dupa ce ajung sa mearga bine in picioare, incepe marea explorare a lumii. Umbla prin toate dulapurile, scot carti din biblioteca, rastoarna cosul cu rufe sau gunoi...etc.

Dupa ce au terminat de explorat toata zona la care aveau acces, adica zona de la nivelul inaltimii lor, apare o plictiseala teribila in viata bebelusului. Aceasta plictiseala insa isi cauta solutii si ia sfarsit in ziua in care bebe realizeaza ca din brate de la mami sau tati poate ajunge cu usurinta la intrerupator...sau la acel minunat maner pe care doar mami il rotea si deschidea geamul... Dar uite ca pe biblioteca vede o poza cu mami se tati la nunta lor...mmm..interesant... Si el nu stia nimic de asta ! :)

Ei bine, din acea clipa sunteti mancati !
Bebe o sa ceara mereu si mereu in brate pentru ca a realizat ca de acolo, de sus, are o cu totul alta perspectiva. Scaunul rotativ de langa birou parca nu mai este atat de imens si infiorator de aici, de sus... Rotile masinilor de pe strada sunt mai mici... si uite ca masina are si geamuri.. si prin geamuri se vad niste oameni ! Si copacii au si frunze cu vrabiute prin ele, nu doar trunchiuri scortoase...

Sunt niste lucruri minunate in jurul lui, total noi si fascinante ! Trebuie sa-l intelegem si sa-i aratam ingaduinta si dragoste. Doar prin noi poate explora lumea asa cum isi doreste. Este dependent de bratele noastre si de inaltimea noastra. Pentru a ne usura sarcina, putem achizitiona un sistem de purtare a bebelusului. In acest fel bebe e fericit iar noi putem de exemplu... sa mancam... :) Eu nu prea mai reuseam sa mananc decat daca el dormea.

Dar, fie vorba intre noi, cu totii stim ca nu-i departe ziua in care bebe o sa fie independent. Atunci, greu il mai prinzi sa-i furi un pupic... dar sa-l mai iei in brate si sa-i dai o imbratisare patimasa...e deja un vis.


Putem face din orice bebelus un Einstein ?

      Dragi parinti. Odata ajunsi oameni mari realizam ca daca eram mai constiinciosi la scoala, poate eram intr-o pozitie mai buna acum..
Daca parintii se ocupau mai mult de noi...Daca citeam toate romanele care ni se recomandau pe perioada vacantelor si rezolvam toate culegerile de matematica eram cum OAMENI...Poate aveam mai multi bani, poate..poate...

      Avem un gust amar dar deodata zambim si ne consolam cu faptul ca avem copii si ei nu ne vor dezamagi. Vom face din ei un mic Einstein..si o sa fie fericit si plin de bani.

      Vad tot mai multe articole in revistele pentru bebelusi si parinti despre diverse metode de a face din copilul tau un mare om de stiinta.

Da, este adevarat ca exista multe variante, jocuri, carti si metode de educatie prin care putem sa stimulam gandirea copilului in primul an de viata cand puterea de invatare este uluitoare si miliarde de neoroni creaza noi sinapse intre ei. Sunt minunate si este foarte bine sa incercam.

  • Citeste-i... Chiar dacă nu înţelege, ii place să audă diverse nuanţe ale vocii şi le va da un inteles. Cărţile trebuie să fie printre primele jucarii ale unui copil mic. Dacă îi arăţi imagini sau îi citeşti când îl ţii în braţe, bebeluşul va primi nu numai o porţie de cunoaştere, ci şi toată dragostea ta, indispensabilă pentru dezvoltarea a ceea ce specialiştii numesc inteligenţă emoţională.
  • Deseneaza-i...Cercetările arată că micuţii iubesc contrastul alb-negru. Incearcă nişte desene făcute din alăturarea unor pătrate, romburi sau cercuri cu o carioca neagra sau, pur şi simpu, conturează trei bile negre mari dispuse pe un rând şi trei pe un alt rând. Care este beneficiul? Asemenea imagini îi măresc capacitatea de concentrare si atenţia si il scot din monotonie.
  • Vorbeşte inteligent cu bebe, fără să te prosteşti stalcind cuvintele. Foloseşte multe cuvinte şi expresii noi.
  • Încurajează-l să te imite. Copilul îşi analizează ambii părinţi şi de timpuriu încearcă să te imite expresii sau să redea sunete.
  • Da-i multe lucruri de explorat (pune plante, tablouri, desene, obiecte puternic colorate).
  • Cumpara-i jucarii educative. Ele ii dezvoltă abilităţile copilului mic şi-i pun creierul în mişcare. Jucăriile de pus pe jos sau deasupra patului, de care sunt agăţate diverse lucruri care se învârtesc, sau de care poate să tragă, îi dezvoltă îndemânarea şi îl învaţă formele şi culorile. Jucării care să îl înveţe reactia cauza-efect: cu butoane, prin a căror apăsare apare o figurină sau se mişcă ceva pe un ecran. Jucarii cu oglinzi din plastic: bebe invata sa se recunoasca in oglinda.
  • Pune-i melodii pentru copii si desene animate. Miscarea si culorile il vor stimula sa inteleaga ce se petrece acolo.
  • Pune-i muzica clasica:  Mozart, Beethoven, Vivaldi. Ajuta la linistirea creierului si la dezvoltarea sinapselor.

Dupa ce toate acestea au fost facute la ce trebuie sa ne asteptam ? 

Trebuie sa stim faptul ca specialiştii sustin ca un părinte contribuie direct cu doar 25% la dezvoltarea gandirii si inteligentei copilului sau.

 Restul tine de mediul in care traieste, de starea socio-economica a familiei, de starea de sanatate a copilului, de anturajul pe care si-l alege si nu in ultimul rand, de inzestrarea genetica. 

Categoric cei 25 % trebuie castigati. Insa daca realizam in timp ca totusi copilul nostru nu este atat de stralucit la invatatura, nu trebuie sa-l certam si nici sa il judecam prea aspru. Trebuie sa intelegem ca fiecare individ are structura creierului diferita. Unii oameni sunt inzestrati cu inteligenta matematica, altii cu inteligenta emotionala... Unii au memorie foarte buna dar sunt incapabili sa aplice in viata notiunile acumulate. Unii au gandire logica si sunt matematicieni, altii sunt artisti. Unii au atentie distributiva, altii nu... 

Fiecare om este diferit si cu siguranta copilul tau are puntul lui forte chiar daca nu ii place matematica. Singurul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa descoperim punctul forte al copilului nostru si sa-l dezvoltam in favoarea lui. Acest lucru se face in timp, cu multa rabdare si in primul rand cu multa multa Dragoste.
 Daca are dragostea noastra, copilul se va dezvolta armonios in directia pe care creierul sau i-o dicteaza si va face multi bani din asta. 

Vei produce bani cu meseria care iti place...Nu cu meseria banoasa...

miercuri, 27 noiembrie 2013

Din suflet de copil

Acum cateva seri am cautat aceasta poza dupa ce am vazut una similara a unei prietene pe facebook.
Cand am regasit-o, brusc in minte mi s-au derulat o sumedenie de imagini si sentimente... Amintiri perfecte... parca au stat sigilate bine intr-un sertar la naftalina. Erau intacte.

Am retrait emotia zilei in care am mers cu mama la fotograf. Fotograful era in drum spre serviciul ei. In graba, mama mi-a calcat rochita, m-a pieptanat si mi-a aranjat buclele cu o perie rotunda.
Eu urlam pentru ca, in graba ei ,ma tragea de par si nu mai vroiam sa merg la poza sub nici o forma.

Mama s-a suparat foarte tare pentru ca trebuia sa ajunga la serviciu si deja eram intr-o mare intarziere. Grabita si suparata m-a luat de o aripa aproape cu forta si am plecat spre fotograf. Pe drum am alergat ca sa ajungem la timp. Deja momentul nu mai era nici pe departe cel care trebuia sa fie. Eu eram un copil tras de par, obosit de drum si suparat. Mama era un munte de nervi. Se vede suparearea in poza? Poate ca da..poate ca nu...

Ce am inteles eu din toata povestea asta privind acum in urma cu ochi de adult?

Am inteles ca un lucru pentru copilul tau nu se face niciodata in graba.
Am inteles ca trebuia sa o inteleg si pe mama ca facea un lucru din dragoste pentru copilul ei.
Am inteles ca o poza face cat o mie de cuvinte si azi ii multumesc mamei ca mi-a facut-o.
...Am inteles ca pentru a ne intelege pe deplin copiii, trebuie sa privim in urma la portretul nostru de atunci.. Atunci cand eram ca ei... Ne ofera o cu totul alta perspectiva.

 Doar asa ne putem aminti cu ce ne greseau parintii nostri... si noi la randul nostru, sa nu facem aceleasi greseli cu copiii nostri.

Ritualul somnului

Fiecare bebelus trebuie sa aiba un ritual de seara. Inainte de culcare, repetand mereu aceleasi activitati, in aceeasi ordine bebelusul invata ca urmeaza ora de nani.
Toate aceste activitati ii induc copilului starea de somn in mod reflex. E ca un reflex conditionat.

 Dupa jocul indispensabil cu tati care ii va manca toata energia, trebuie sa trecem la activitati mai calme. Aceste activitati de seara trebuie sa fie linistitoare si sa-l ajute pe bebe sa se destinda.

Nu trebuie sa ne jucam cu copilul jocuri agresive, sa-l aruncam in tavan, sa-i punem muzica ritmata la volum mare sau sa-l gadilam. Aceste lucruri nu duc decat la o stimulare neuro-motorie si copilul va deveni irascibil si desi este rupt de somn el va plange si nu se va culca. Apare acea stare ,,mi-e prea somn ca sa adorm,,... 
Nu invatati bebelusul sa adoarma leganat pe picioare sau in brate deoarece aceste ritualuri raman bine inradacinate pe o perioada de cativa ani.
Nu vreti sa stiti cum e sa plimbati un copil de 3 ani seara de seara si cum va amortesc picioarele sub 15-20 kg de pufosenie. :)

Pe langa baita, spalatul dintilor, si bautul biberonului cu ceai cald de tei putem sa mai apelam la urmatoarele trucuri:

-aliniati jucariile lui preferate intr-un colt de pat si-i spuneti ca ele se vor culca pentru ca sunt foarte obosite
-cantati un cantec calm si linistitor tinand urechiusa bebelusului pe pieptul mamei. El astfel va simti vibratia vocii mamei si inima ei ca o mica toba pe fundalul cantecelului. Nimic nu-l poate bucura mai mult....
-rasfioti o carticica de povesti si-i cititi din ea cu voce calma, din ce in ce mai inceata.
- il mangaiati sa-i soptiti la ureghe ,, faci nani acum, totul este in regula, mami si tati sunt cu tine aici,,
- puneti langa el jucaria lui preferata (obiectul tranzitional despre care am vorbit in alt articol )

Succes !




marți, 26 noiembrie 2013

Calendar pentru intarcarea bebelusului diversificat fara dureri pentru mama

Intarcarea, indiferent daca bebe papa doar san sau a trecut deja la alimentatie diversificata, trebuie facuta treptat insa putin diferit in cele doua situatii:


Intarcarea bebelusului diversificat fara dureri pentru mama 

 Este putin mai usoara pentru mama, deoarece bebelusul deja a inlocuit unele mese la san cu mese solide iar sanii mamei s-au obisnuit cu acest lucru. 
Mai complicat este insa pentru bebelus deoarece acum este mai mare si este mult mai atasat de san. Inlaturarea sanului poate duce la scantei si urlete din partea bebelusului si cu siguranta toti vecinii vor afla acest lucru :)

Iata cateva sfaturi la diverse variante:


  •  copilul intr-o buna zi poate refuza singur sanul si trece brusc pe lapte praf. Ce face mama cu durerile? Trebuie sa se prezinte la medicul ginecolog de unde o sa primeasca niste pastilute care opresc lactatia.



  • in cazul bebelusului incomplet diversificat se va continua diversificarea pana la inlocuirea a 3 mese de san. Se introduce ceai si apa intre mese si nu se va da san pentru a calma setea. Dandu-i san de sete obisnuim copilul sa ceara san aproape toata ziua si nu vrem asta nici macar daca nu urmarim intarcarea.



  • in cazul copilului complet diversificat lucrurile sunt mai simple...teoretic... Se presupune ca un copil diversificat corect are 5 mese pe zi: 

      -masa de dimineata = san
      -masa de la ora 11 = fructe, fructe cu iaurt, fructe cu cereale, fructe cu biscuiti, etc
      -masa de la ora 14 = piureuri si supe de legume cu carne, ou, ficatel, etc.
      -masa de la ora  18 = mancare usoara de genul iaurtului cu biscuiti, piure moale de legume fara            carne, supe de fidea, sau lapte cu cereale in cazul copilasilor mai slabuti. Se introduce ceai si            apa intre mese si nu se va da san pentru a calma setea. 
      -masa de seara = san

Acum, problema este  ca dupa aceasta schema e posibil ca bebe sa se trezeasca noaptea de foame si sa fiti tentate sa-i dati san pentru ca este cel mai comod. Asa ca eu am apelat la un mic truc. Am facut rotatie la ultimele doua mese. Am bagat lapticul la ora 18-19 si inainte de nani i-am bagat lapte cu cereale groase. Asa a inceput sa doarma mai mult noaptea.

Daca tot se trezeste noaptea sa ceara san, trebuie inlocuit cu ceai sau apa. Fara discutii...Mai ales daca i-au aparut dintisorii dupa spalarea pe dinti de seara nu este bine sa mai adormim cu laptic in gurita pentru ca o sa apara cariute !

Intarcarea:

Ziua 1: se cumpara un biberon cat mai apropiat de forma naturala a mamelonului si se da dimineata laptic proaspat muls de la mamica. Masa de seara ramane sanul.

 Daca refuza si trage in continuare de sani, nu trebuie sa cedati. Il luati la piept in pozitia lui de supt il lasati sa mangaie sanii dar ii bagati in gura biberonul. Daca intelege ii puteti spune ca mami are buba si o doare.

Daca tot refuza, il lasati in pace si incercati mai tarziu. De foame va accepta. Sunt copilasi care refuza biberonul si nu laptele.. Puteti incerca sa-i dati cu lingurita sau intr-o canita speciala pentru varsta lui.

Ziua 2: identic ziua 1
Ziua 3: identic ziua 1

Ziua 4: Se introduce lapte praf la masa de dimineata la biberon sau canita. Daca apar dureri mari se pot mulge cativa ml de lapte pentru a detensiona sanii (dar foarte putin)

Ziua 5: identic ziua 4
Ziua 6: identic ziua 4

Ziua 7: masa de dimineata = lapte praf la biberon sau canita
            masa de seara = laptic proaspat muls si servit la biberon sau canita.

Ziua 8: identic ziua 7
Ziua 9: identic ziua 7

Ziua 10: masa de dimineata = lapte praf la biberon sau canita
             masa de seara = lapte praf la biberon sau canita.

Daca apar dureri mari putem mulge foarte foarte putin sau putem lua pastilute de la ginecolog din acest moment...pentru ca intarcarea este completa. Daca apar dureri pe parcursul intarcarii putem prelungi perioada de zile identice.

         









Calendar pentru intarcarea bebelusului nediversificat fara dureri pentru mama

Dragi mamici, am avut solicitari pentru acest articol asa ca am decis sa ma documentez si iata ce am aflat pentru voi.
Intarcarea, indiferent daca bebe papa doar san sau a trecut deja la alimentatie diversificata, trebuie facuta treptat insa putin diferit in cele doua situatii:

Intarcarea bebelusului nediversificat...
Sau mai bine zis Trecerea pe formula de lapte praf fara dureri pentru mama si blanda pentru bebe. 

Este recomandat sa hranim bebelusul exlusiv la san pana la varsta de 6 luni cand incepem diversificarea.  Exista insa situatii limita in care mama nu poate face acest lucru, nu din comoditate, ci de exemplu din cauza unor boli sau tratamente obligatorii si indelungate ce contraindica alaptarea; probleme la locul de munca..etc.

Procurati un biberon cu o tetina cat mai moale si mai apropiata de forma naturala a mamelonului.

 Pentru a se obisnui cu biberonul fara sa-l speriem si cu schimbarea lapticului, procedam astfel:

Ziua 1: -O masa laptic muls servit la biberon
            -4 mese laptic la san

Ziua 2: - Doua mese laptic muls servit la biberon
            - 3 mese laptic la san

Ziua 3: - Trei mese laptic muls servit la biberon
            - 2 mese laptic la san

Ziua 4: - 3 mese biberon - o masa lapte praf. Nu mai mulgem sanul.
                                        -2 mese laptic muls
            -doua mese laptic la san

Ziua 5: - identic ziua 4
Ziua 6: - identic ziua 4

Ziua 7: - 3 mese biberon - 2 mese lapte praf. Nu mai mulgem sanul.
                                      - o masa laptic muls (o bagam intre cele doua de lapte praf ca sa mai linistim                                             durerea de sani)
            - 2 mese laptic la san
  
Ziua 8: - identic ziua 7
Ziua 9: - identic ziua 7

Ziua 10: - 3 mese biberon cu lapte praf. Nu mai mulgem sanul. Alternam cu mesele la san pentru                           ameliorarea durerilor daca apar. Mulgem doar daca doare foarte foarte rau..dar putin de tot.
              - 2 mese laptic la san

Ziua 11: - identic ziua 10
Ziua 12: - identic ziua 10

Ziua 13: - 3 mese biberon cu lapte praf
              - o masa laptic muls servit la biberon
              - o masa laptic la san

Ziua 14: - identic ziua 13

Ziua 15: - 3 mese biberon cu lapte praf
              - 2 mese laptic muls servit la biberon

Ziua 16: - 4 mese lapte praf
              - o masa laptic muls servit la biberon
Ziua 17 - identic ziua 16
Ziua 18 - identic ziua 16

Ziua 19 - 5 mese lapte praf
             - mulgem foarte putin daca apar dureri mari de 2 ori pe zi
Ziua 20 - 5 mese lapte praf
             - mulgem foarte putin daca apar dureri mari doar odata pe zi sau nu mai mulgem deloc.

Daca apar dureri puteti prelungi perioada cu zile identice pana ce sanul se obisnuieste si abia apoi mai scoateti  masa.

SUCCES!





luni, 25 noiembrie 2013

Bebe se tavaleste si urla in raionul cu jucarii


Acest scenariu nu cred ca este strain niciunui parinte si probabil ca niciunui trecator din zona :) 

Adesea bebelusii fac aceste crize de nervi atunci cand se pune problema sa mearga acasa. Poate nu toti dar foarte multi macar isi incearca norocul..nu-i asa ?

Ce-i de facut?

Explicam copilului ca trebuie sa mearga acasa si data viitoare cand mergem la cumparaturi o sa vina din nou sa se joace cu jucariile... dar asta doar daca nu va mai plange. Daca plange in continuare, data viitoare nu o sa mai existe.  Adica ii oferim ca recompensa pentru linistea de azi, o noua vizita maine.. si tot asa...

Daca urletele continua si copilul nu da semne sa inteleaga sau sa asculte macar ceea ce spuneti, inseamna ca acest copil, fara sa vreti a invatat acasa ca insistand cu plansul in cele din urma va obtine ceea ce isi doreste.

Probabil ca acasa daca plange i se da totul pe mana. Este un comportament gresit, si parintii trebuie sa fie fermi si sa nu dea copilului pe mana obiecte cu care nu are voie sau care il pot rani. Daca i se va da vaza de cristal, din mila, dupa ce a plans 30 de minute, el nu va face decat sa isi reconfirme faptul ca insistenta si urlatul sunt cararile catre succes.

In aceste cazuri trebuie sa lasam mila si sa nu cedam in fata copilului. Pentru a ameliora urletele se va incerca distragerea atentiei catre alta zona sau alte obiecte. I veti spune ca il iubiti dar ca trebuie sa plecati. Si PLECATI ! 
Doar asa copilul va intelege care ii sunt limitele si pana unde are voie sa mearga.

Alaptarea si implicatiile psihologice in relatia mama-copil si in viata de cuplu


      Alaptarea bebelusului este cel mai bun lucru pe care il poate face o mama pentru copilul ei. 


      Cu totii stim deja in urma diferitelor campanii de promovare a alaptarii ca laptele matern este cel mai bun pentru bebelus. Acesta contine toti nutrientii necesari unei dezvoltari armonioase precum si anticorpi materni care il pazesc pe bebelus de boli pe perioada alaptarii. 

      De aceea pediatria recomanda alapatarea pe o perioada cat mai lunga, pana la intarcarea naturala. Intarcarea trebuie sa se faca treptat pentru ca bebelusul sa suporte mult mai usor aceasta ,,ruptura,, iar mama sa evite durerile insuportabile din timpul ablactarii precum si complicatiile care pot aparea: mastite sau abcese mamare, depresia ablactarii datorata sentimentului de invinovatire (mama cand vede copilul ca plange dupa san se invinovateste spunand ca totusi poate era bine sa-l mai alapteze o vreme).

      Am auzit de cazuri ale unor mamici care au intrat in depresie postnatala invocand faptul ca se simt izolate de societate din cauza alaptarii.
 Ce-i drept, trebuie sa recunoastem ca traim intr-o societate in care alaptatul in public nu este foarte tolerat. Mamicile se simt dupa nastere condamnate brusc la izolare.
 Sansa de a iesi in oras sau de a admira natura la brat cu sotul scad mult in primele luni de viata a bebelusului mai ales daca anotimpul nu este unul prielnic...
In acest caz, mamica trebuie sa consulte un psiholog si un consultant in alaptare si in urma discutiilor cu acestia sa ia decizia cea mai buna pentru ea si puiul ei.

      Daca mama se simte in continuare depresiva si folosita de bebelus, si nu isi poate schimba acesta conceptie sub nici o forma, cel mai probabil alaptarea va trebui intrerupta...Pentru ca aceasta nu se mai numeste alaptare. Se numeste tortura petru mama si stres pentru bebelus pe care mama i-l va transmite prin laptic.

 Daca mama se razgandeste sau daca dupa intreruperea alaptarii dezvolta sentimente de invinovatire exista posibilitatea relactarii ( inducerea lactatiei medicamentos ) si alaptarea se poate relua.

       Alaptarea creeaza o stransa legatura emotionala intre mama si copil care este cu atat mai greu de rupt cu cat alaptarea a fost mai indelungata.

Si atunci cum facem? E bine sa alaptam dar cu cat alaptam mai mult e mai greu sa intrerupem...

Am vazut mame care si-au alaptat copiii pana la 3-4 ani... Am vazut mame care, la venirea pe lume a celui de-al doilea copil alaptau in tandem ( alaptau ambii copilasi desi diferenta de varsta era destul de mare ca nu cumva bebelusul cel mare sa fie gelos ). Am vazut mame care au inceput munca si veneau la serviciu cu ochii crapati de somn pentru ca toata noaptea bebe se autoservea cu laptic.

Si intreb...Alaptarea asta prelungita nu cumva este gresit inteleasa?

       In urma discutiei cu o domnisoara Psiholog am inteles ca alaptarea este indicata pana la varsta la care copilul nu poate avea amintiri legate de acest act deoarece exista riscul ca in subconstient, un baietel de exemplu, sa dezvolte un alt fel de sentimente pentru mama lui. 

Se dezvolta o legatura mult prea stransa, anormal de stransa, intre mama si baietel iar la maturitate va rezulta acel Barbat Mamos care nu se poate muta cu prietena lui pentru ca nu-si poate parasi mama... Mai mult de atat poate avea grave probleme de realationare cu sexul opus si cu greu se va casatori...
In aceeasi situatie, la fetitele care au amintiri legate de alaptare poate sa incolteasca in subconstient iddea inocenta ca a se saruta cu o fata nu e un lucru atat de grav... Se pot intalni chiar probleme in alegerea orientarii sexuale si de identitate sexuala. 

Repet, informatiile sunt de la psiholog insa m-au facut sa imi pun un mare semn de intrebare. 

Acum sa vedem cum stam cu relatia de cuplu...

       Este bine sa alaptam din toate punctele de vedere?
 Da... In cazul in care sotul este de acord cu acest lucru si nu se arata in nici un fel deranjat de alaptarea noastra.

De ce pun problema astfel?

       Pentru ca tot din punct de vedere psihologic taticul trece printr-o perioada grea. Sotia lui frumoasa, muza lui, visul lui de-o viata si universul sau erotic a trecut prin 9 luni de sarcina. Aceste 9 luni au transformat-o mult...dar inca o iubeste, poate chiar mai mult ...pentru ca este constient ca iubita lui a adus pe lume rodul iubirii lor... Dupa nastere taticul asteapta ca lucrurile sa reintre in normal, insa mai are de asteptat sa treaca perioada de lehuzie si furtuna emotionala a mamei datorata fluctuatiilor hormonale. Mama adesea este irascibila, toate lucrurile merg prost si de toate relele este vinovat taticul :)

       In fine,in timp ce toate acestea se petrec, incepe alaptarea. Lungul drum al alaptarii...
Ei bine, pe parcursul acestui lung drum s-ar putea ca taticul sa-si piarda rabdarea. Drept va spun ca este un erou, pentru ca multi tatici isi pierd rapdarea si mai devreme..poate chiar din timpul sarcinii (dar asta este alta problema). :)

       Sotul tau este tatic dar este in acelasi timp sotul tau. Sotul tau iti vede sanii ca pe partile erotice ale trupului tau care candva i-au apartinut si e posibil sa le vrea inapoi. Unii tatici se pot prezenta la psiholog cu aceasta problema. In sufletul lor se da o lupta... El acum isi vede sotia, nu ca pe iubita lui de alta data, ci ca pe mama copilului sau
Multi tatici pentru a rezolva acest conflict interior isi roaga sotia sau ii induc cu subtilitate ideea ca totusi alaptarea ar trebui sa inceteze. 

Si ce facem atunci ? Caci noi stim si mereu ni se spune ca Alaptarea e cea mai buna dintre toate lucrurile pamantului. Daca decidem sa continuam alaptarea, cum probabil ca multe mamici sunt tentate, e posibil sa amplificam conflictul interior al taticului si sa rasfangem efectele asupra vietii de cuplu. 

Taticul se simte exclus, incepe sa creada ca nu-l mai iubim si ca a fost doar un obiect in viata noastra pe care l-am folosit sa facem un copil. Si nu e drept...

O sa avem un copil atasat de mama lui (poate prea atasat), un copil cu o imunitate buna, un copil grasun, un copil minunat...care insa va avea ocazia sa asiste la certuri violente intre parintii lui si va avea incet, incet o mama trista, care plange si-i va transmite si lui nelinistea ei. Sa va simti instabil si nu se va putea integra corespunzator intr-o astfel de familie. 

       De accea va spun: 
Alaptarea este foarte buna...extrem de buna, in limita pozibilitatilor fizice si psihice de care dispune familia sa. (nu doar mamica ci si taticul ). In cazul in care apar probleme adresati-va unui specialist in psihologia de cuplu sau vorbiti cu un consultatnt in alaptare.

Niciodata extremele nu au adus prea mult bine...




duminică, 24 noiembrie 2013

Vaccinarea bebelusului nu este periculoasa

Vaccinurile stimuleaza raspunsul imun si ii ajuta pentru un bun start in viata. Vaccinurile nu fac rau, nu sunt toxice, nu sunt cancerigene. 

Inteleg ca multe mamici sunt speriate de antireclama facuta de unii ,,sectanti,, .. Dar trebuie sa ma creada ca este cel mai bun lucru pe care il pot face pentru copiii lor. Eu mi-am vaccinat copilul cu toate ca dupa fiecare vaccin i-a fost destul de rau.

De ce le este rau dupa vaccin? De ce racesc dupa vaccin? 


      Pentru ca acesta este semnul ca vaccinul isi face treaba. Vaccinul odata injectat atrage atentia intregului sistem imun. Tot sistemul imun este la atac... 


Intre timp, copilul intra in contact cu un virus respirator pe care il gaseste bineinteles la tot pasul si raceste... Raceste pentru ca sistemul imun este ocupat cu vaccinul si inca nu are antrenamentul sa lucreze pe mai multe fronturi. Insa cu timpul va invata datorita antrenamentului facut tot prin vaccinari. 

       Am mai intalnit, atat eu, cat si colegi de-ai mei de pe pediatrie, parinti speriati de faptul ca vaccinurile contin urme de Aluminiu folosit ca stabilizator sau mai stiu eu ce alti excipienti. Iar Aluminiul este cancerigen...

 Orice substanta exogena administrata in exces poate duce la intoxicatii. Atentie.. spun in exces. Aluminiul poate da intoxicatii in conditii de expunere prelungita si directa.  Fumatul duce la cancer dupa consum prelungit...Asta nu inseamna ca faci cancer de la o singura tigara. La fel cum si paracetamolul poate duce la intoxicatii daca luam mai mult decat este indicat. Asta nu inseamna sa nu mai luam paracetamol... Este vorba de balanta risc-beneficiu.

Cat despre cancer... Se pot spune multe. Eu stiu una singura insa : cancer poti face din multe cauze ( fumat PRELUNGIT, cauze genetice, boli cronice netratate, inflamatii cronice etc.) Hepatita B o faci sigur doar datorita virusului VHB. La fel Si cu Tuberculoza... Iar rata cancerului este diferita in functie de rasa din cauza determinismului genetic. Aste este ceea ce stiu eu... Pe surse 

Bebe dreptaci sau stangaci ?



      Copiii in primul an de viata sunt ambidextri. Adica isi folosesc ambele maini pentru aceeasi activitate.
Am vazut parinti panicati de faptul ca bebelusul apuca biscuitele sau jucaria pe care i-o ofera cu mana stanga. 
Ei bine, daca stati sa urmiriti veti vedea ca o foloseste si pe dreapta in aceeasi masura insa noi nu vedem decat ceea ce ni se pare ciudat. Este perfect normal copilul. 

Lateralizarea sau determinarea mainii dominante, poate sa apara in jurul varsteti de un an dar nu trebuie sa va speriati daca trece timpul si bebelusul vostru inca apuca jucaria cu stanga. Procesul poate dura pana la varsta de 2 sau chiar 3 ani la unii copii fara ca acest lucru sa fie anormal.

In momentul in care s-a stabilit emisfera dominanta copilul va folosi una dintre maini in mod preferential pentru activitatile fine: sa arunca la tinta sa insire, sa bage bile intr-o cutiuta, sa insire, sa scrie etc.

Daca si dupa varsta de 3 ani copilul foloseste mana stanga preferential este bine sa nu mai intervenim sa schimbam acest lucru. Nu facem decat sa chinuim copilul sa invete sa scrie cu dreapta (si va invata) dar toate celelalte activitati le va face tot cu stanga... 

Asa ca.. sa lasam copilul linistit. Nu este nimic anormal si nimic rusinos, NU ESTE O BOALA daca scrie cu stanga ! Practicile de tipul legarii mainii la spate, infasuratul ei in ciorapi si alte traznai sunt total contraindicate.

vineri, 22 noiembrie 2013

Candidoza orala si de scutec la bebelusi


      Candidoza orala reprezinta dezvoltatrea la nivelul obrajilor, limbii si valului palatin (cerul gurii) a unei ciuperci numita Candida Albicans.

      Se manifesta prin depuneri albicioase dantelate care apar destul de frecvent la bebelusul nou nascut, cel mai des in primele 3 luni de viata . Se trateaza in general foarte usor stergand gurita bebelusului in interior de 2-3 ori pe zi cu o compresa sterila si putina Glicerina cu Stamicina. Se previne stergand gurita bebelusului cu Glicerina in fiecare seara. 

      In cazul in care aceasta depunere apare la bebelusul vostru incepeti imediat tratamentul. In caz contrar depunerile se desprind si bebe la va inghiti iar ciuperca va invada intestinul ducand la grave tulburari de tranzit intestinal si digestie, precum si la aparitia iritatiei de scutec de tip candidozic. 

      Iritatia de scutec de tip candidozic se manifesta prin aparitia unui eritem ( inrosire ) intre fesele bebelusului. Initial este de un rosu aprins si are margini bine delimitate...parca trase cu compasul. Ulterior, in lipsa tratamentului se poate extinde pe toata suprafata acoperita de scutec sau chiar la nivel abdominal si pe coapse. 

      Un alt semn dupa care o putem recunoaste este acela ca nu raspunde la tratamentul cu cremele clasice pentru funduletul bebelusului. Singurul tratament eficient consta in creme antifungice ( Canesten, Clotrimazol, etc.) pe care le gasim la farmacie. 

      Nu trebuie sa va speriati de faptul ca bebe este foarte mic si pe aceste creme se spune ca nu se administreaza copiilor sub 2 ani. Aplicat in strat foarte subtire de 2 ori pe zi se poate da la orice varsta. Eu asa am procedat cu bebele meu si a fost perfect.

      Acum...Poate sa mai apara o problema. Se poate ca bebelusul vostru sa raspunda la tratament dar dupa incetarea tratamentului problema candidozei reapare..iar si iar... Ce puteti face in acest caz?

Incepeti administrarea unui probiotic pe lunga durata. Atata timp cat mai exista urme albe in gurita nu opriti probioticul pentru ca iritatia de scutec va reaparea..si nu vrem asta.

      Am vazut unele mamici disperate ca bebelusul lor nu scapa de aceasta problema..Printre ele eram si eu. Sterilizam biberoanele, il stergeam in gurita dupa fiecare biberon de lapte, am incercat toate minunile posibile si imposibile. Am schimbat lunar biberoane...tetine... Si tot aparea. Mi s-a spus ca pana nu scapa de biberon si lapte praf nu o sa scape de ea dar nu a fost asa.

Ideea este ca in acest caz bebe are o problema pe imunitatea antivirala si antifungica. Eu i-am facut imunograma micutului meu si am descoperit ca avea hipogamaglobulinemie. Adica..gamaglobuline (anticorpi) in cantitate mai mica decat normalul.

 Este o problema de imunitate pe care o au toti copiii insa la fiecare copil se manifesta altfel: unii fac viroze repetate, altii fac infectii bacteriene, altii infectii fungice. Ceea ce trebuie sa stiti este ca aceasta problema nu se va remedia decat in momentul in care sistemul imun al bebelusului va invata sa lupte singur cu acesti inamici. Si este treaba de durata !

Pana atunci nu aveti de facut decat 3 lucruri:

-probiotic zilnic (eu am folosit Protectis)
-sters in gurita cu Glicerina si Stamicina
-si administrarea unui supliment alimentar pentru intarirea imunitatii. Eu am folosit Colostru cu Probiotice si Septilin in cure alternative la recomandarea pediatrului sau.

Si uite asa...intr-o buna zi m-am trezit ca bebe nu mai are nimic in gurita. Si inca papa la biberon si inca papa lapte praf caci are doar 1 an si o luna. Ce-i drept in ultimul timp am inceput sa-l spal in fiecare seara pe dinti si dupa acest lucru nu mai baga nimic in gura pana la adormire...un lucru firesc si sanatos zic eu. Va doresc bafta multa si rabdare. 

Daca aveti intrebari sunt aici.

Taticul din vis


      De multe ori se intampla ca dupa o zi obositoare de munca, taticul sa ajunga acasa frant. Nu doreste nimic decat sa manance o mancare calda, sa bea un pahar de vin si sa adoarma cat mai repede.

      Bebelusul insa este de alta parere... Exact acum este in cele mai mari talente si nu pare sa vrea sa adoarma deloc. Topaie, rade, si cere insistent ca parintii sa se joace cu el. La incercarea acestora de a-l pune in patutul lui in speranta ca Mos Ene isi va face aparitia, copilul reactioneaza violent si urla din toti plamanii. Tatal disperat il ia in brate si il leagana prin toata casa privindu-l printre genele plumbuite daca incepe sa adoarma... Insa bebelusul da din maini si din picioare protestand vehement.

      Citi dintre voi va regasiti in acest peisaj ? Noi ne regasim, si am patit-o urat de cateva ori. Asa ca am inceput sa ne documentam si am aflat ca acest comportament este rezultatul actiunilor noastre. Cu cat taticul ajunge mai tarziu acasa, cu atat copilul il asteapta mai cu dor si vrea sa-si revendice portia de joaca alaturi de el.  O portie de joaca in fiecare seara cu tati nu se compara cu nimic si nimic nu-l multumeste mai mult. Abia dupa cel putin 2 ore de joaca, mangaieri si soapte de dragoste copilul poate adormi linistit cu taticul din vis. 

      In cazul in care taticul nu apare pana la ora de culcare a bebelusului, acesta va adormi in cele din urma insa nicidecum linistit... va adormi prin epuizare si cu siguranta va avea o noapte agitata...uneori pot sa apara vise urate sau spaime nocturne.

      De aceea dragi tatici trebuie sa intelegem frustrarile bebelusului si trebuie sa ne alocam un minim timp pe care sa-l petrecem cu bebe.  Altfel, daca este aruncat in patut asteptand sa adoarma, bebelusul dezvolta in inimioara lui sentimentul de abandon, nesiguranta si tristete... Ca dupa ce o zi intraga v-a asteptat cu nerabdare se astepta sa primeasca dragoste...afectiune. Bebelusul este incapabil sa simta starea dumneavoastra de oboseala...El vrea doar joc..joc...joc. 

Ce-i de facut ?

      Ne rezervam timp de joaca cu bebelusul incercand sa ajungem mai devreme acasa.
In cazul in care acest lucru este imposibil, mama trebuie sa-i explice cu blandete ca totul este in regula, sa-l maingaie, sa-i cante, inducandu-i incet incet o stare de siguranta. Poate ca in seara asta se poate face o exceptie si bebe va adormi la pieptul mamei vibrandu-i in urechiuse un cantec de leagan.
Nu trebuie sa ne enervam...Bebe nu plange niciodata degeaba !

joi, 21 noiembrie 2013

Ce stiti despre probioticele pentru bebei ?


        Sunt medicamente ( prafuri sau picaturi ) care contin micoorganisme (bacterii) benefice sanatatii micutului tau. Au efect antimicrobian, antiviral, antifungic... Cresc IMUNITATEA si scad imbolnavirile.

        In timpul administrarii de antibiotice ele devin obligatorii pentru a prevenii diareea data de antibiotice ! De asemenea sunt utile in constipatie si mai ales in diaree.. cu alte cuvinte, regleaza tranzitul intestinal.

        Pentru ca am auzit multe cazuri de administrairi gresite si chiar medici care nu le administreaza corect tin sa subliniez ca PROBIOTICELE SE ADMINISTREAZA LA 2 ORE DUPA ANTIBIOTIC. 

        In cazul in care sunt administrate inainte sau mai devreme de 2 ore efectul lor este ZERO pentru ca antibioticul le va distruge la fel ca pe celelalte bacterii !