Bebelul meu in varsta de 1an si aproape 2 luni a cazut acum o saptamana sarind de pe o cutie. Si-a accidentat piciorusul si toata seara a schiopatat.
De durere nu mai vroia sa stea decat in brate. Si toata seara aceea m-am plimbat prin casa cu el atasat de gatul meu.
Ei bine, problema a aparut dupa acea seara.
A doua zi mergea fara probleme..chiar alerga. Insa tot in brate cerea tot timpul. Din acea seara a trecut mult si tot in brate vrea.
Initial ma suparam... nu stiam ce-i cu el. Dar apoi am inteles ca este o etapa din dezvoltarea lui.
Copiii trec prin mai multe etape din clipa in care ajung sa vada lumea din pozitie verticala: statul in fundulet, cataratul pe patut, statul in picioruse, primii pasi... Dupa ce ajung sa mearga bine in picioare, incepe marea explorare a lumii. Umbla prin toate dulapurile, scot carti din biblioteca, rastoarna cosul cu rufe sau gunoi...etc.
Dupa ce au terminat de explorat toata zona la care aveau acces, adica zona de la nivelul inaltimii lor, apare o plictiseala teribila in viata bebelusului. Aceasta plictiseala insa isi cauta solutii si ia sfarsit in ziua in care bebe realizeaza ca din brate de la mami sau tati poate ajunge cu usurinta la intrerupator...sau la acel minunat maner pe care doar mami il rotea si deschidea geamul... Dar uite ca pe biblioteca vede o poza cu mami se tati la nunta lor...mmm..interesant... Si el nu stia nimic de asta ! :)
Ei bine, din acea clipa sunteti mancati !
Bebe o sa ceara mereu si mereu in brate pentru ca a realizat ca de acolo, de sus, are o cu totul alta perspectiva. Scaunul rotativ de langa birou parca nu mai este atat de imens si infiorator de aici, de sus... Rotile masinilor de pe strada sunt mai mici... si uite ca masina are si geamuri.. si prin geamuri se vad niste oameni ! Si copacii au si frunze cu vrabiute prin ele, nu doar trunchiuri scortoase...
Sunt niste lucruri minunate in jurul lui, total noi si fascinante ! Trebuie sa-l intelegem si sa-i aratam ingaduinta si dragoste. Doar prin noi poate explora lumea asa cum isi doreste. Este dependent de bratele noastre si de inaltimea noastra. Pentru a ne usura sarcina, putem achizitiona un sistem de purtare a bebelusului. In acest fel bebe e fericit iar noi putem de exemplu... sa mancam... :) Eu nu prea mai reuseam sa mananc decat daca el dormea.
Dar, fie vorba intre noi, cu totii stim ca nu-i departe ziua in care bebe o sa fie independent. Atunci, greu il mai prinzi sa-i furi un pupic... dar sa-l mai iei in brate si sa-i dai o imbratisare patimasa...e deja un vis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu