Dezvoltarea copilului - 4 lucruri pe care NU trebuie sa le grabesti

      Nu stiu de ce, dar vad tot mai multi parinti care incearca din rasputeri sa grabeasca cresterea si dezvoltarea copilului.

      Pe langa faptul ca isi indoapa copiii cu mancare in exces si-i umfla cu sulpimente vitaminice pentru a creste mai repede, multi parinti grabesc si dezboltarea lor neuro-psihica.

Iata cateva exemple pe care NU trebuie sa le faceti cu copilul dumneavoastra:

1. Il punem pe olita de mic ca sa faca asocierea.

Multi parinti nu stiu la ce pericol expun copilul in momentul in care il aseaza prea devreme pe olita.
Acea practica de a pune copilul de 6-7 luni pe olita in jurul orei la care are de obicei scaun, este total gresita.
Pusul pe olita nu se face mai devreme de momentul in care copilul merge singur in picioare deoarece nu are muschii pregatiti iar copilul oboseste( vorbim de muschii lombari, ai centurii pelvine si ai picioarelor). Astfel, ii putem afecta coloana iremediabil.
 Aceasta pozitie poate sa-i dea dureri de spate si copilul nu va asocia olita cu actul defecatiei ci cu o durere chinuitoare. Riscam astfel sa nu mai vrea sa stea pe olita in viata lui.
 Fiecare copil se dezvolta diferit iar pentru a putea face la olita trebuie sa constientizeze momentul. El nu este capabil sa-l constientizeze atata timp cat inca are vezica infantila. Este nevoie de timp pentru aceasta conexiune neurologica iar creierul o va face cand este el pregatit. Pana atunci, orice incercare este in zadar.

2. Il punem in premergator ca sa mearga mai repede.

      Este foarte cunoscuta aceasta practica. Dar hai sa explicam ce face cu adevarat premergatorul...

Premergatorul ajuta copilul sa-si dezvolte musculatura picioarelor. Copilul impinge in picioare, le suprasolicita si in cateva saptamani avem un bebe puternic si zglobiu. Insa aici ar trebui sa ne oprim si am sa va explic si de ce.

      Centrul echilibrului la copil inca nu este dezvoltat suficient. Pentru a se deplasa pe directia inainte, copilul va impinge premergatorul cu burta. Va rezulta un copil care atunci cand va incerca sa meraga singur va cadea mereu pe burta sau cu dintii de asfalt din gauza proastei obisnuinte.

Un alt dezavantaj al premergatorului este acela ca nu lasa copilul sa se odihneasca. Daca merge singur sau sustinut de manute copilul se poate aseza in fundulet daca muschii lui obosesc...in premergator nu. Apare din nou durerea de spate si cunoscuta senzatie ,,mi-a intrat os prin os,,. Copilul va asocia mersul in picioare cu durerea si este posibil sa aveti surpriza ca bebele vostru amana si evita mersul in picioare.

3. Il las sa se joace cu mancarea ca sa exploreze si sa manance singur.

       Este o practica raspandita si sustinuta de multe scoli de parenting... Insa as vrea sa o critic putin.

Din nou revin la dezvoltarea neuro-psihica. Copii trec prin mai multe etape de dezvoltare. La inceput exploreaza pur si siplu, prin simturi din care rezulta senzatii, apoi exploreaza prin joc, apoi se joaca si in acelasi timp incep sa imite adultii .

Eu consider ca riscurile acestei practici sunt urmatoarele:

-copilul la inceput exporeaza mancarea...va avea senzatii precum :rece, cald, ud, uscat, moale, tare... dar niciodata nu va sti ca aceea este mancare.

-incepe sa se joace cu acea crema calda, moale si uda si vede cum lasa niste urme minunate pe scaunul de masa si pe bluza lui. Si incepe sa arunce si pe jos ca sa vada ce se intampla...si mami reactioneaza cand el face asta...si oare mami reactioneaza mereu ? Ia sa mai aruncam si pe perdea sa vedem ce se intampla? Copilul ajunge sa se joace cu mancare in loc sa intealeaga ca acea crema moale a fost facuta ca sa se hraneasca, nu sa picteze pereti.

Pentru toate aceste activitati exista apa, acuarele, spuma, faina, orez..toate puse intr-un loc special unde se joaca de obicei copilul. Are tot timpul din lume sa le exploreze. Scaunul de masa este pentru a manca si nu pentru joaca. Daca insista sa se joace ii putem oferi o mica jucarie ca sa nu se plictiseasca sau o lingurita ca sa stimulam imitatia.

-copilul nu o sa manance mai repede singur prin aceasta practica. El va manca singur atunci cand dezvoltarea lui neuro-psihica ii permite sa imite adultul. El va pune mana pe lingurita si va duce singur la gura mancarea. Din acel moment copilul trebuie incurajat indiferent cat de mult se murdareste. Dorinta lui de a imita adultul si zenzatia de independenta si utilitate pe care o va avea cu siguranta ii vor da aripi si va va iubi foarte mult.

4. Ii vorbesc mult si folosim catri pentru invatarea cuvintelor.

      Cu siguranta sunt prctici bune insa doar intr-o anumita masura pe care nu trebuie sa o intrecem. Sunt copilasi care vorbesc mai greu, cu toate ca inteleg toate comenzile date. Din nou depinde de pregatirea creierului fiecaruia.
 Putem sa ne dam si de 3 ori peste cap. Cu cat suntem mai disperati sa facem copilul sa vorbeasca, cu atat exista riscul sa-l plictisim si el va amana acest moment. Putem insa sa incercam subtil sa nu-i oferim cana cu apa cand o arata cu degetul si scoate sunete specifice rugatoare. Il antrebam: ,,vrei apa? Ia spune A-pa!,, Insistam de 2 ori si daca nu zice, il lasam in pace si-i oferim cana spunand din nou ,,Poftim APA!,,

Morala : Fiecare copil are ritmul lui de dezvoltare. Orice interventie prematura a parintilor in dezvoltarea lui poate avea efectul opus!