Despre ticurile copilariei

Ai oservat la copilul tau in ultimul timp miscari sau sunete/cuvinte involuntare, repetitive cu o anumita frecventa ? Ei bine copilul tau e posibil sa aiba ticuri nervoase.

Aceste miscari pot afecta anumite grupe musculare (clipitul din ochi, strambatul gurii, umlatul obrajilor) si sunt miscari rapide, de scurta durata, partial controlabile.

Ce facem ? 

In primul rand multi se alarmeaza si fug cu copilul la medicul pediatru, neurolog etc.

Poate medicul o sa le explice ce sunt aceste ticuri. Dar daca nu o face, o facem noi. 

Ticurile nervoase ale copilariei afecteaza aproximativ 20 % din copii pana la varsta adolescentei. Marea majoritate sunt inofensive si nu necesita vre-un tratament medicamentos, ele trcand de la sine in adolescenta. Cele mai multe dau bune rezultate prin terapie psihologica cognitiv-comportamentala.

Exemple de ticuri :

Motorii: grimase faciale, umflarea narilor, clipit, deschiderea gurii, rosul unghiilr, datul din picior, rasucirea parului pe deget, batutul cu degetele pe masa, rosul pixului sau a gumei de sters.

Verbale: tipete, chitaituri, cuvinte fixe folosite ca raspuns la orice intrebare...

O combinatie de ticuri motorii si verbale (rara) trebuie investigata de medic deoarece lucrurile pot lua alta amploare.

Se observa ca:

- majoritatea ticurilor se manifesta in timpul activitatilor de rutina cand copilul nu este atent si alerta corticala este minima (jocul, mancatul, uitatul la desene animate) si nu in timpul activitatilor noi care tin creierul in alerta.

- Multe ticuri se manifesta in situatii de emotie puternica a copilului, indiferent daca este pozitiva ( eustres - de exemplu musca de fericire) sau negativa ( distres - clipeste des cand se enerveaza sau isi roade unghiile la un meci de fotbal )

 Copilul nu trebuie certat, deoarece nu face nimic intentionat. Este recomandat sa nu i se atraga atentia asupra gesturilor lui. Ba din contra, trebuie inteles si sustinut de parinti mai ales daca are un tic remarcat de colegii de scoala sau gradinita (e posibil sa se simta in cetrul atentiei sau din contra, marginalizat). 

Este posibil ca la un moment dat, copilul sa constientizeze ticul si incearca sa-si reprime aceste manifestari. Insa cu cat incearca, cu atat ele pot deveni mai puternice. In acest caz, consultati un medic si un psiholog.