Copilul se apara

Mergeam prin centrul orasului impodobit de sarboatoare... Afara frig...

       Stateam cu nasul si urechile zgribulite in fular. Mergeam aproape fara sa simt, nu vedeam..nu auzeam...

      Din toata anestezia asta m-a trezit un glas cristalin de copil care tocmai trecea grabit pe langa mine. Era de mana cu mama lui..mai grabita ca el... Aproape ca il tara dupa ea... Imi placea glasul lui, asa ca am grabit pasul sa-l mai aud. Mergeam chiar in spatele lor.

      El ii povestea vesel ce a mai facut la gradinita... cum au decurs ultimele pregatiri pentru serbarea de Craciun si ca el are rolul unui om de zapada. II spunea insistent ca va avea nevoie de un costum alb pentru acest rol. Mama parca nici nu-l auzea. il tragea de mana si-l grabea tot mai tare. Din cand in cand ii raspundea refex: ,,da da..am inteles,,

Am mers cam 10 minute in spatele lor. Copilul vorbea intruna cu mult entuziasm.
 La un moment dat insa, mama se enerveaza si tipa la el: ,, Mai copile! Mai taci ca ma doare capul. Tu nu vezi ca m-ai obosit ?,, In timp ca spunea asta, il zgaltaia de mana ca imi era frica sa nu i-o rupa.

Au mai mers 3 pasi in fata si mama se opreste brusc si se uita la copil. Abia acum observa ca geaca copilului se deasfacuse pana la jumate si copilul era cu pieptul gol in ger.
Se apleaca tot nervoasa sa-i inchida geaca, moment in care copilul face un lucru cutremurator.
Initial se aseaza in genunchi cu mainile ridicate in pozitie defensiva....ca un scut. Mama il intreaba nedumerita ce l-a apucat. In acel moment copilul se pune pe plans si incepe sa-si loveasca mama cu pumnii.

Mama, senina, ii spune: ,,Aaaaa... ai crezut ca te bat ? Lasa mama ca nu te bat...Nu aici (uitandu-se spre mine)...Vezi tu acasa!,,
 Ingana aceste cuvinte, timp in care a inceput sa tarasca din nou de mana copilul care plangea de i se inodau lacrimile in barba..

Mergeau spre casa... Spre casa undea bietul copil, avea sa vada....

Dezvoltarea copilului - 4 lucruri pe care NU trebuie sa le grabesti

      Nu stiu de ce, dar vad tot mai multi parinti care incearca din rasputeri sa grabeasca cresterea si dezvoltarea copilului.

      Pe langa faptul ca isi indoapa copiii cu mancare in exces si-i umfla cu sulpimente vitaminice pentru a creste mai repede, multi parinti grabesc si dezboltarea lor neuro-psihica.

Iata cateva exemple pe care NU trebuie sa le faceti cu copilul dumneavoastra:

1. Il punem pe olita de mic ca sa faca asocierea.

Multi parinti nu stiu la ce pericol expun copilul in momentul in care il aseaza prea devreme pe olita.
Acea practica de a pune copilul de 6-7 luni pe olita in jurul orei la care are de obicei scaun, este total gresita.
Pusul pe olita nu se face mai devreme de momentul in care copilul merge singur in picioare deoarece nu are muschii pregatiti iar copilul oboseste( vorbim de muschii lombari, ai centurii pelvine si ai picioarelor). Astfel, ii putem afecta coloana iremediabil.
 Aceasta pozitie poate sa-i dea dureri de spate si copilul nu va asocia olita cu actul defecatiei ci cu o durere chinuitoare. Riscam astfel sa nu mai vrea sa stea pe olita in viata lui.
 Fiecare copil se dezvolta diferit iar pentru a putea face la olita trebuie sa constientizeze momentul. El nu este capabil sa-l constientizeze atata timp cat inca are vezica infantila. Este nevoie de timp pentru aceasta conexiune neurologica iar creierul o va face cand este el pregatit. Pana atunci, orice incercare este in zadar.

2. Il punem in premergator ca sa mearga mai repede.

      Este foarte cunoscuta aceasta practica. Dar hai sa explicam ce face cu adevarat premergatorul...

Premergatorul ajuta copilul sa-si dezvolte musculatura picioarelor. Copilul impinge in picioare, le suprasolicita si in cateva saptamani avem un bebe puternic si zglobiu. Insa aici ar trebui sa ne oprim si am sa va explic si de ce.

      Centrul echilibrului la copil inca nu este dezvoltat suficient. Pentru a se deplasa pe directia inainte, copilul va impinge premergatorul cu burta. Va rezulta un copil care atunci cand va incerca sa meraga singur va cadea mereu pe burta sau cu dintii de asfalt din gauza proastei obisnuinte.

Un alt dezavantaj al premergatorului este acela ca nu lasa copilul sa se odihneasca. Daca merge singur sau sustinut de manute copilul se poate aseza in fundulet daca muschii lui obosesc...in premergator nu. Apare din nou durerea de spate si cunoscuta senzatie ,,mi-a intrat os prin os,,. Copilul va asocia mersul in picioare cu durerea si este posibil sa aveti surpriza ca bebele vostru amana si evita mersul in picioare.

3. Il las sa se joace cu mancarea ca sa exploreze si sa manance singur.

       Este o practica raspandita si sustinuta de multe scoli de parenting... Insa as vrea sa o critic putin.

Din nou revin la dezvoltarea neuro-psihica. Copii trec prin mai multe etape de dezvoltare. La inceput exploreaza pur si siplu, prin simturi din care rezulta senzatii, apoi exploreaza prin joc, apoi se joaca si in acelasi timp incep sa imite adultii .

Eu consider ca riscurile acestei practici sunt urmatoarele:

-copilul la inceput exporeaza mancarea...va avea senzatii precum :rece, cald, ud, uscat, moale, tare... dar niciodata nu va sti ca aceea este mancare.

-incepe sa se joace cu acea crema calda, moale si uda si vede cum lasa niste urme minunate pe scaunul de masa si pe bluza lui. Si incepe sa arunce si pe jos ca sa vada ce se intampla...si mami reactioneaza cand el face asta...si oare mami reactioneaza mereu ? Ia sa mai aruncam si pe perdea sa vedem ce se intampla? Copilul ajunge sa se joace cu mancare in loc sa intealeaga ca acea crema moale a fost facuta ca sa se hraneasca, nu sa picteze pereti.

Pentru toate aceste activitati exista apa, acuarele, spuma, faina, orez..toate puse intr-un loc special unde se joaca de obicei copilul. Are tot timpul din lume sa le exploreze. Scaunul de masa este pentru a manca si nu pentru joaca. Daca insista sa se joace ii putem oferi o mica jucarie ca sa nu se plictiseasca sau o lingurita ca sa stimulam imitatia.

-copilul nu o sa manance mai repede singur prin aceasta practica. El va manca singur atunci cand dezvoltarea lui neuro-psihica ii permite sa imite adultul. El va pune mana pe lingurita si va duce singur la gura mancarea. Din acel moment copilul trebuie incurajat indiferent cat de mult se murdareste. Dorinta lui de a imita adultul si zenzatia de independenta si utilitate pe care o va avea cu siguranta ii vor da aripi si va va iubi foarte mult.

4. Ii vorbesc mult si folosim catri pentru invatarea cuvintelor.

      Cu siguranta sunt prctici bune insa doar intr-o anumita masura pe care nu trebuie sa o intrecem. Sunt copilasi care vorbesc mai greu, cu toate ca inteleg toate comenzile date. Din nou depinde de pregatirea creierului fiecaruia.
 Putem sa ne dam si de 3 ori peste cap. Cu cat suntem mai disperati sa facem copilul sa vorbeasca, cu atat exista riscul sa-l plictisim si el va amana acest moment. Putem insa sa incercam subtil sa nu-i oferim cana cu apa cand o arata cu degetul si scoate sunete specifice rugatoare. Il antrebam: ,,vrei apa? Ia spune A-pa!,, Insistam de 2 ori si daca nu zice, il lasam in pace si-i oferim cana spunand din nou ,,Poftim APA!,,

Morala : Fiecare copil are ritmul lui de dezvoltare. Orice interventie prematura a parintilor in dezvoltarea lui poate avea efectul opus!

Batranul copil

Cine esti tu batrane... cu vene bulbucate?
Nici mana ta-ncretita nu stie-a sa etate?
Nici ochii tai greoi...lentila matuita
Nu vor privi in spate istoria prafuita?

Priveste azi prin panza de ganduri si de frica!
La viata ce se scurge prin degete de sita!
Dar gandurile-s goale, nu vor sa mai reflecte
La bine sau la rau, la amintiri perfecte...

Cum mainile-ncretite de vremi, de ploi si vant,
Ieri mangaiat-au pieptul mamei... sanul bland...
Cum buze plumbuite, smerite si purii,
Ieri incantau Pamatul cu rasete zglobii ?

Cum ochii incruntati, batrani... secati de toleranta
Ieri isi priveau parintii, cu inocenta si speranta ?
Azi mintea prea inceata, nu-i lasa nici regrete
Ca-a fost candva copil...cu amintiri perfecte...

De azi citesti aceste ganduri,
Ca esti copil, adult... sau om batran,
Pastraza-n minte doua randuri:
Un singur suflet esti...
Iar Domnul ti-e stapan !





Autor : AD. L

Cand apare erectia la bebelusi

Deoarece am intalnit mai multe mamici de baieti care isi puneau aceasta intrebare si am vazut ca nu prea se gasesc informatii pe nicaieri, am decis sa scriu acest articol.

Sa intrebe medicul...e prea mult si de multe ori mamelor le este rusine sa intrebe.

Unele mamici isi pun intrebarea daca este normal ca bebe sa aiba erectie la 3 luni...nu e prea devreme ? Altele, din contra, se intreaba de ce bebelusul lor nu are erectie (mai ales daca se afla la primul copil).

Ei bine, nu trebuie sa va speriati in nici unul din cazuri.
Erectia poate sa apara la bebelusi in orice moment in primul an de viata... Unii bebelusi chiar au erectie inca din viata intrauterina si acest lucru a fost evidentiat in timpul unor ecografii.

La majoritatea baieteilor, prima erectie poate sa apara in jurul varstei de 6-7 luni, insa poate sa apara si la 2-3 luni dar si la 9 luni sau1 an fara sa fie vre-un motiv de panica. Varsta la care apare nu are nici o legatura cu potenta viitorului barbat.
Adica, daca apare mai tarziu, nu ineamna ca baietelul tau o sa fie mai putin...potent :)

Despre ticurile copilariei

Ai oservat la copilul tau in ultimul timp miscari sau sunete/cuvinte involuntare, repetitive cu o anumita frecventa ? Ei bine copilul tau e posibil sa aiba ticuri nervoase.

Aceste miscari pot afecta anumite grupe musculare (clipitul din ochi, strambatul gurii, umlatul obrajilor) si sunt miscari rapide, de scurta durata, partial controlabile.

Ce facem ? 

In primul rand multi se alarmeaza si fug cu copilul la medicul pediatru, neurolog etc.

Poate medicul o sa le explice ce sunt aceste ticuri. Dar daca nu o face, o facem noi. 

Ticurile nervoase ale copilariei afecteaza aproximativ 20 % din copii pana la varsta adolescentei. Marea majoritate sunt inofensive si nu necesita vre-un tratament medicamentos, ele trcand de la sine in adolescenta. Cele mai multe dau bune rezultate prin terapie psihologica cognitiv-comportamentala.

Exemple de ticuri :

Motorii: grimase faciale, umflarea narilor, clipit, deschiderea gurii, rosul unghiilr, datul din picior, rasucirea parului pe deget, batutul cu degetele pe masa, rosul pixului sau a gumei de sters.

Verbale: tipete, chitaituri, cuvinte fixe folosite ca raspuns la orice intrebare...

O combinatie de ticuri motorii si verbale (rara) trebuie investigata de medic deoarece lucrurile pot lua alta amploare.

Se observa ca:

- majoritatea ticurilor se manifesta in timpul activitatilor de rutina cand copilul nu este atent si alerta corticala este minima (jocul, mancatul, uitatul la desene animate) si nu in timpul activitatilor noi care tin creierul in alerta.

- Multe ticuri se manifesta in situatii de emotie puternica a copilului, indiferent daca este pozitiva ( eustres - de exemplu musca de fericire) sau negativa ( distres - clipeste des cand se enerveaza sau isi roade unghiile la un meci de fotbal )

 Copilul nu trebuie certat, deoarece nu face nimic intentionat. Este recomandat sa nu i se atraga atentia asupra gesturilor lui. Ba din contra, trebuie inteles si sustinut de parinti mai ales daca are un tic remarcat de colegii de scoala sau gradinita (e posibil sa se simta in cetrul atentiei sau din contra, marginalizat). 

Este posibil ca la un moment dat, copilul sa constientizeze ticul si incearca sa-si reprime aceste manifestari. Insa cu cat incearca, cu atat ele pot deveni mai puternice. In acest caz, consultati un medic si un psiholog.

De ce mint copiii

De multe ori ni se intampla sa-i prindem pe cei mici cu mici minciunele nevinovate: Nu eu am spart vaza mami, ci pisica... Sau Am vazut un purcel zburator...

Sunt mici minciunele, specifice copiilor si trebuie sa intelegem cauzele acestora inainte de a cataloga copilul drept un mare mincinos.

Copiii mint din 4 motive:

- de frica
- de mila
- pentru a se face remarcati
- din obisnuinta

Minciuna, consecinta a fricii:

De cate ori s-a intamplat sa faca o boacana si sa nu ne aratam supararea ? De cate ori, dupa ce a spart o farfurie, nu am ridicat macar tonul la copil? Toate aceste iesiri ale noastre lasa urme in sufletul copilului si acesta este guvernat de frica de cate ori face vre-o prostioara. De aceea trebuie sa ne pastram calmul si sa nu tipam sau sa lovim copilul. Trebuie sa-i explicam cu calm faptul ca a facut o prostie si acest lucru ne deranjeaza.

Minciuna din mila:

Apare la copiii care nu sunt certati sau bruscati de parinti, dar carora parintii le arata o suparare/suferinta exagerata. De exemplu: copilul a spart bibeloul memei primit la nunta de la tati... Mama nu il cearta, se mentine calma, insa se duce in alta camera si se descarca plangand o jumatate de ora. Acest lucru marcheaza copilul si de cate ori va face o prostie va asocia cu acest eveniment. Va minti din mila...

Minciuna pentru a se face remarcat:

Apare la copiii carora parintii sau prietenii nu le dau foarte multa atentie, la copiii marginalizati sau neglijati. Acestia se simt izolati si nebagati in seama. Copilul, daca ii se spune o formula de genul ,,esti un bleg,, sau ,, nu esti bun de nimic,, isi cauta singur solutii sa schimbe aceasta impresie. Acest lucru ducea la tendinta fireasca a creierului de a cauta solutii pentru iesire din monotonie. Pentru a atrage atentia parintilor sau a prietenilor recurge la asa-zisa ,,minciuna gogonata,, : Am vazut odata un catel cu trei capete si avea blana aurie! Daca observati acest comportament la copilul dumneavoastra este un semnal de alarma deoarece se considera neglijat de dumneavoastra sau pur si simplu duce lipsa de laude sau recompense.

Minciuna din obisnuinta:

Apare dupa ce toate cele de mai sus se repeta si nu se face nimic pentru a schimba acest lucru. Copiii mint din inertie... creierul lor a deprins acest reflex conditionat de autoaparare la stimuli nicivi repetati.

Copilul vostru minte ?

Spune NU algocalminului la bebelusi.

In majoritatea tarilor Europene algocalminul (metamizolul sodic) este interzis sau se administreaza doar in cazuri de urgenta majora sub indicatia medicului dupa o riguroasa evaluare a raportului risc-beneficiu.

De exemplu in Franta este interzis complet de vre-o 20 de ani si se mai foloseste doar pt uz veterinar.

Metamizolul este un antiinflamator nesteroidian cu actiune antialgica si antipiretica . Din statistici rezulta ca a fost, si din pacate inca este, cel mai folosit medicament cu aceasta actiune. Cu toate ca ANM ( agentia Nationala a Medicamentului ) a interzis eliberarea sa din farmacii fara prescriptie medicala, acesta inca se cumpara la liber. Pe piata noastra 60 % din medicamentele pentru durere contin inca metamizol. Si din pacate acestea se elibereaza fara prescriptie medicala.

Metamizolul produce aganulocitoza medulara care reprezinta depletia granulocitelor din sange (polimorfonucleare bazofile, neutrofile, eozonofile). In lipsa acestora organismul ramne fara aparare antiinfectioasa. Adica imunitate zero. Ca sa inteleaga toata lumea, efectul se compara cu cel din infectia Hiv- SIDA, doar ca este vorba de un alt mecanism.

Agranulocitoza medulara apare la adulti cu o fecventa de 1 caz la un milion de administrari. Nu conteaza ca este administrat rar... Aparitia bolii nu are legatura cu frecventa administrarii (este de ajuns o singura doza si...ghinion...). Nu conteaza ca ati luat mereu si totul a fost in regula. La o oarecare readministrare poate sa apara boala.
In afara de acest risc major, administrarea in exces poate da reactii alergice grave.

La copilasi insa frecventa poate sa fie crescuta deoarece ei sunt o categorie mult mai vulnerabila. Cazurile de supradozaj sunt mai frecvente...la fel si reactiile alergice.

Exista alte medicamente pentru scadea febrei bebelusilor, cu efecte la fel de bune. Alternarea la 4 ore a Paracetamolului cu Ibuprofenul da rezultate miraculoase fara sa expunem copilul la nici un risc. In caz de esec recurgeti la impachetari sau mergeti cu copilul la medic. Mare atentie insa ca sunt medici care inca recomanda Algocalminul sau Novocalminul (uneori cu foarte mare usurinta). Trebuie sa luati decizia in cunostinta de cauza. Medicii trateaza multi copii...bumneavoastra aveti doar unul...

Nu aplicati copiilor tratamente pe care le puteti regreta toata viata.

Cum alegem un pediatru bun

Imediat dupa iesirea din maternitate, dupa cateva zile de recuperare si acomodare a parintilor cu noul locatar al casei, incepe goana dupa un pediatru bun.

Fiecare parinte isi doreste ce este mai bun pentru copilul lui si incepe sa se intereseze prin prieteni, pe internet sau pe la rude.

Dar stie ce sa caute ?
Am vazut ca nu toata lumea stie cum sta treaba...

Copilul trebuie inscris obligatoriu la un medic de familie. 

Medicii de familie sunt de toua feluri :
-medicina de familie adulti - are ca pacienti numai adulti
-medicina de familie pediatrie - are ca pacienti atat adulti, cat si copii.

Insa nu trebuie confundata Medicina de famile pediatrie cu Pediatria.
Medicina de familie-pediatrie se ocupa cu vaccinarile, cu controalele periodice, urmarierea cresterii si dezvoltarii bebelusului si de cazuri de boala usoara a copilului ( care nu necesita  spitalizare sau investigatii amanuntite).
In cazul in care medicul de familie este depasit de situatie sau nu are aparatura necesara investigatiilor corecte, va trimite copiul la Pediatrie, sau in functie de situatie, la ORL, Oflalmologie, Ortopedie, Analize de sange, Ecografie, etc.

Acum sa vedem cum gasim un medic de familie bun pentru copilul nostru.

Majoritatea medicilor stiu foarte bine ce au de facut...sau nu, ar spune unii parinti pe buna dreptate.
Fiecare parinte are dreptul sa fie circumspect si atent la cum se poarta medicul cu copilul.
Fiecare parinte are dreptul sa stie detalii despre boala copilului si despre tratamentul primit.
Fiecare copil are dreptul la o trimitere catre Pediatrie sau catre orice alta specialitate.

Daca parintele este numultumit de tratament sau are o banuiala ca ceva nu este in regula, are dreptul sa ceara trimitere la specialist si medicul de familie este obligat sa o dea.
Subliniez asta, deoarece insasi panica parintilor contituie indicatie de internare dupa noile norme europene. Fiecare parinte isi cunoste copilul cel mai bine si doar parintele este cel mai in masura sa observe ca ceva nu este in regula cu copilul lui.

Ce insemna un medic bun de familie ? 

In primul rand este acel medic care respecta toate cele de mai sus plus urmatoarele:
-Sa consulte copilul minim 5 minute
-Sa explice parintilor alte 5 minute
-Si sa scrie retata sau trimiterea in ultimele 5 minute ale consultatiei de 15 minute.
-Sa ofere consultatii la domiciliu cand este solicitat.

Un medic de familie repezit care se uita in graba la copil si incepe sa scrie reteta fara sa spuna o vorba parintilor are doua variante :
- este un medic prost
- sau este un medic bun dar plictisit sau obosit. In acest caz parintii trebuie sa-si urmeze instictul...

Un medic de familie, inainte de toate, trebuie sa fie OM. 

Am intalnit 4 tipuri de medici de famile:

1. Foarte amabili insa nu foarte buni profesionisti
2. Foarte amabili si buni profesionisti
3. Expeditivi si neprofesionisti
4. Expeditivi si profesionisti

Acum ramane la alegerea fiecaruia... Eu insa niciodata nu as sta la un medic expeditiv indiferent cat de profesionist este... Faptul ca nu imi explica si nu imi raspunde la telefon imi alimenteaza frica si ma va indemna intatdeauna sa consut al 2-lea sau al 3-lea medic. Si iese un haos !
As alege varianta 2, si daca nu-l gasesc, merg pe varianta 1 plus 4.

As mai face o clasificare a medicilor:

1. Medici care au impresia ca le stiu pe toate (Atat de siguri pe ei, insa cu greseli la fel de sigure).
2. Medici care recunosc ca uneori mai au ceva de invatat (Sunt mai precauti, verifica de doua ori inainte sa dea un tratament sau dau trimitere la specialist cand nu au solutie).

Eu una as alege varianta 2 ! Pentru ca zicala spune: "un om cu cat invata mai multe, cu atat realizeaza ca stie mai putin !"